Lumina din întunericul de ieri. Roman

Descriere

Cui servește toată lumina, dacă semințele nu ar putea încolți vreodată, decât la adăpostul întunericului? Cui servește tot întunericul, dacă în absența luminii, acesta nici măcar nu și-ar putea contura propriile umbre? O excepțională întrepătrundere a celor două elemente, este redată în romanul „Lumina din întunericul de ieri”.

Steliana, eroina principală, o fată orfană, isteață și pusă pe șotii se trezește în fața unor situații cu diferite grade de dificultate, pe care ea însăși și le atrage, cu puterea minții. Nefiind suficient de antrenată, reușește să complice lucrurile atât de tare, încât singura ieșire pe care o mai întrezărește este moartea. Dar, pentru că la granița dintre lumi, există paznici invizibili, al căror rol este de a interzice ieșirea din decorul lumesc, dacă momentul nu este propice, Steliana este invitată să mai rămână, preț de o viață de om, fiindcă ceea ce se afla scris în catastiful existenței sale, era imperios necesar să fie îndeplinit.

Destinul vine și el cu o mână de ajutor divin oferit micuței eroine. Deși începutul se prefigurase ca o înșiruire de nenorociri succedate periodic, pe parcurs acestea capătă conotații opuse și se transformă în adevărate ocazii și șanse de succes.

Echilibrul de pe toate palierele, care părea a fi fost pierdut cu desăvârșire la începutul romanului, se reinstaurează spre final, iar personajele ajung, rând pe rând, la starea de armonie sufletească.

„Am cules lumină din întunericul de ieri și am permis florilor să-mi invadeze sufletul… Respir alb și iubesc roșu, așteptând zilele ce vor veni… Am făcut din fericire unicul meu scop…”